Din ocupaţiile tradiţionale ale zonei este şi dulgheria - sculptura, de diferite obiecte de tâmplărie: uşi, geamuri, porţi; iar o alta cusăturile populare, chilimuri, goblenuri, broderii sau.

Bătrânele satului încă mai lucrează costume populare specifice zonei noastre lucrate cu hajur. Mâna tazlăuancelor este iscusită realizând modele deosebite şi chiar unice. Broderia este o artă veche tradiţională în comuna Tazlău.

Femeile folosesc o varietate extrem de mare de puncte pentru împodobirea şi înfrumuseţarea obiectelor de îmbrăcămite şi de uz casnic: ii,cămăşi bărbăteşti,feţe de masă, şervete, perdele, garnituri pentru rochii şi bluze. Ţesutul este o altă îndeletnicire a tăzlăuacelor. Ele ţes: cuverturi folosind diferite modele, lăicere, preşuri, traverse. Pentru sărbătorile de iarnă tăzlăuancele se întrec în confecţionarea de măşti şi de ,,capuri de moşneag” (mască folosită de persoanele care în ,,ceata de Irozi”, au rolul de moşnegi), care prinse de mască au cocuri şi plete realizate din păr de oaie.

Un meşteşug împământenit în viaţa tăzlăuanului este tâmplăria.,,Colţarele, blidarele şi laiţele” s-au înlocuit cu dulapuri şi canapele, mese, scaune, frumos şlefuite şi finisate realizate din brad, cireş sau stejar fiind sculptate amănunţit.

Tot meşterii tâmplari realizează deosebite cuiere din picioruşe de ied sau coarne de cerb care constituie adevărate ornamente interioare. Un meşter popular renumit al comunei noastre a fost şi este Costică Dogaru numit ,,meşterul Manole” al Tazlăului care a costruit numeroase case în comună şi în afara comunei,a executat uşi, porţi sculptate, acestea constituind deosebite ornamente ale gospodărie localnicilor.