I. I. Mironescu nu s-a impus în literatura română ca scriitor de primă mărime, dar a lăsat o moştenire valoroasă, creditată de umanismul şi realismul unui luptător, atribute care însoţesc întreaga activitate a scriitorului.

Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Mironescu ca om, ca medic şi ca scriitor este nevoie neapărată a cunoaşte amănuţit mediul social din care provine. M. Sadoveanu dă această preţioasă informaţie: "Viaţa lui nu era Universitatea, practica de medic excelent, politica şi literatura, viaţa lui era satul părintesc".

De la rudele scriitorului (soră, fiică, nepoţi) s-au recuperat unele documente, scrisori de familie, însemnări ale autorului, cărţi, fotografii.

În anii 70, pe baza acestora, la iniţiativa şi cu contribuţia fiicei scriitorului, Rodica Mironescu, şi a altor tazlăuani iubitori de cultură s-a reuşit amenajarea Casei memoriale.

În casa Mironescu s-au organizat de-a lungul timpului numeroase activităţi culturale: şedinţe ale Cercului literar cu participarea elevilor sau şezători, la iniţiativa sorei scriitorului, Lina Donea.